Podul tuturor

o să scriu și aici
mai lasă-mă puțin
să storc sarea din piele
să-mi dezleg cârpele negre
și împuțite
să scuip sângele care îmi lubrifiază gingiile
să-mi șterg puțin ochii
apoi să îi înfund la loc în orbite

dă-mi două frunze
să îmi cos hainele
dă-mi două fructe uscate
nu am încălțăminte

aruncă-mi o liană
și după ce am să mă ridic
voi încerca cu toate puterile
să îți construiesc un pod

Schimbare în plan secund

ce să faci
când soarele te măzgălește cu carioca
ca la „cine adoarme primul”

nici pomii nu și-au pieptănat frunzele
dar tu trebuie să zbori
să faci o vizită ploii

întoarce-te cu ea
vino cu căciula aia de nori
de care altă dată ne speriam

pictează-ne ferestrele
cu frunze căzute din cer
scăpate de îngerii ce pleacă