Podul tuturor

o să scriu și aici
mai lasă-mă puțin
să storc sarea din piele
să-mi dezleg cârpele negre
și împuțite
să scuip sângele care îmi lubrifiază gingiile
să-mi șterg puțin ochii
apoi să îi înfund la loc în orbite

dă-mi două frunze
să îmi cos hainele
dă-mi două fructe uscate
nu am încălțăminte

aruncă-mi o liană
și după ce am să mă ridic
voi încerca cu toate puterile
să îți construiesc un pod

Simt

Simt un imbold
Să te caut mereu
Și să-ți cânt dragostea
Sin suflet
Pe-al vieții pod.

Simt o trăire,
O închipuire
A fericirii mele
Care, de fapt nu există,
Sunt doar himere.

Simt o atracție,
Un drum mistic
Exclusiv turistic
Pentru mine.
Nu va deveni un adăpost.

Simt un licăr
În ochii tăi
Pe întuneric.
Ei mă adâncesc
În suferință.

Simt un muget
Al zâmbetului
Cu care mă ții la distanță
Ca o vrăjitoare
Exuberantă.

Simt o vrajă.
A ta-i ... Citește mai departe!