adun praf

stele și-au răsturnat cianura în mine
au răsturnat munți ce clădeam să te-ajung
dădusem foc singurătății
dar speranța nu-i combustibil

se-apleacă iadul să vadă ce fac
îl dojenesc și-i zic că mai pot
deși nu știu cu-adevărat
câtă forță mai am

legat la mâini cu dorul
din care ies doar versuri și nimic concret
împiedicat de liniște
spânzurat de un zâmbet

ciuruit de o voce
ce ecou nu mai are
împământat până-n suflet
trăiesc cu ce mi-a rămas

cu o ... Citește mai departe!