am sã mai zăbovesc cu o idee
asupra chipului tãu
plămãdit cu suflare de toamnă târzie
și asupra vocii tale
care mã liniștește ca ploaia de vară
asupra ochilor tãi de un senin primăvãratic
și buzele ca o grãdinã cu cele mai diverse flori
ești bucata mea de rai din suflet
acolo unde mă întorc
atunci când sălciile impare
se satură de cântece de dor