nu știu ce e asta
dar nu eu am lăsat-o aici
sub soarele șubred ce
stă să cadă în pahar
pe masa rotundă
unde ideile fac curse
de șoareci
să nu ne mai roadă urechile
roțile și speranța
nu știu cum se cheamă asta
nu eu am inventat-o
încă nu am folosit-o
însă știu că e valoroasă
că strălucește
și cântă încet surzilor
orbilor și muților
nu știu
niște cuvinte absurde
menite să ne amintească
natura umană
întinsă pe masa ... Citește mai departe!