Astăzi cred că a fost prima zi în care am simțit că nu are niciun rost să scriu. Că nu are rost să mă mai preocupe pasiunile actuale. Îmi venea să renunț la muzică, să renunț la poezie; mi-e din ce în ce mai clar că simplele cuvinte nu au absolut nicio valoare. Totuși, am mai aruncat câteva într-un colț de carnețel, ca un fel de rămas bun. Nu, nu renunț, deși cred că am aproape suficientă putere să o ... Citește mai departe!