Cand nu vad, imi intind pielea pe pereti. O mananc cu paine ca sa nu se vada ridurile tineretii. O usuc la ploaie, noaptea, sub un pod. Intunericul intra prin toate crapaturile si o face sa straluceasca. Urletul lupilor se aude din oceane, inchid ochii sa pot respira mirarea lor.
Etichetă: întuneric
Negru
Desi ora a trecut putin de pranz, orasul meu e negru, ca intotdeauna!
Vindecare
În timp ce mă închid ca ochii
în semiluna viselor ce zboară
mi se deschid porcii
şi-o aţă prea uşoară
am alergat pe şarpe
cu cărămida-n leagăn
şi aproape de moarte
cânt la ţeapă
ţapăn ca o stâncă
privesc un roi de noi
vechi ce încearcă
să facă perechi de noroi
cu mintea-ncetinită
cu spirit de repriză
mi-e apa încâlcită
în firidă
cu scop de-a-mi face viaţă
hoţesc vreo două ceasuri
le vând pe blânda gheaţă
ce face valsuri
acum ... Citește mai departe!
Soarta poetului de Călăraşi
aleargă zilnic între muncă sau şcoală şi acasă
sau între cele patru colţuri ale camerei
scrie pe întuneric sau când nu-l vede nimeni
se simte de parcă mereu ar lipsi ceva
dacă nu ar fi aşa nu ar mai scrie
privit de la distanţă pare un om normal
privit de aproape îşi păstrează aparenţa
însă la interior e cu totul altceva decât la majoritatea oamenilor…
Scena crimei
când te loveşti cu ochii
de şiruri ascuţite de ţipete
sângele speriat se scurge pe timp
miroase a tăcere sublimată
în întuneric