moartea de ieri

e un teatru de șoapte aici
un călcâi de noapte acolo
și vise împletite cu dorul
unde mi-e mintea nu-i și piciorul

un zâmbet strigă tăios
mă roade de gât tăcerea
ca o funie trecută prin inimă
frânghie groasă de cânepă

sub pașii mei universul
deasupra doar o lumină
artificială ca sufletul tău
bolnavă cum mi-este iubirea

îmi bat cuie în limbă
să tacă vorbește aiurea
cu capul în ghete
așa armata-mi începe

și doare nașterea pentru cine ia viață... Citește mai departe!