În jur era doar pârjol și câmp gol. Soarele privea cu ură pământul uscat de secetă și de trecerea timpului. În orice direcție ai privi nu găseai o urmă de nor, o umbră de dor. Nicăieri vreo fântână, ci doar o fantomatică furtună. Nu te puteai adăposti sub niciun copac, doar pleavă la sac. Nu te puteai ascunde sub niciun arbust, visurile nu mai aveau niciun gust. În tălpi simțeai la orice pas un sentiment de „aici te las”, în ... Citește mai departe!