trei iaduri din inimă
putrede joase
lovesc cu bice acide-n tavane
secunde nemiloase
ce mi se prind de retină
două pustietăți din minte
aduc uragane
să smulgă din carne și buze și sfinți
până rămân fără organe
dor și oroare
așa nimicul se simte
un singur eu
furtună și-oceane
steaguri negre ce nu văd orizont
așteaptă să vadă în mijloc de vale
o singură tu