Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
sunt un
poet distrus de-apus
când întunericul m-a
străpuns cu imagini
cu tine șoptesc frunzele
la geamuri buze
cretine care te așteaptă
pe banca ruptă de
lângă cămin sper că
cu sufletul mă Vei
îmbrățișa când
ai să Vii în apus pe
piele direct Versurile
ți-am pus
Uneori parcă ghicești ce gândesc
Eu îți scriu și nu m-opresc
Vreau s-audă tot pământul
Pe unde îmi umblă gândul
Suflăm în amintiri cu rândul
Să nu ne frigem
Vrem să ne convingem
Că o să dureze și că
O să conteze vrei să
Ne prindem unul de altul
În definitive piuneze planul
E deja făcut
Eu l-am început
Te-aștept pe banca ruptă
De lângă cămin ia-ți un tacâm
Și din mine te înfruptă