am să îți număr scoicile din păr
pansate cu păsări călătoare
ce fac căldură din pașapoarte expirate
întinde o mână
să desenez pe ea
cântecul naturii
pe care îl auzi când te trezești în miezul zilei
din normalitate
am să îmbrățișez
toate umbrele din tine
să le prefac în secunde
care au trecut deja de frică
am să scriu pe o bucată de speranță
numele tău
și am să o arunc în viitor
cică de acolo ne vine tot binele