trec secundele prin mine că
n-am scut și nici unghii să
ascut ca să mă prind că
toate forțele mă-nving când
oare am să reușesc să
fac tot ceea ce-mi doresc și
să primesc ce e al meu dacă
există cumva așa ceva și
de ce mi se descos secundele din
haine și-mi picură inima prin
ochi îmi acopăr capul cu
o pălărie făcută din umbra
copacilor ce îmi blochează
drumul și simt că nu mai
ajung întinde-mi o mână ... Citește mai departe!