Etichetă: poezie modernă

Aşezate

Posted on by Ștefan Trepăduș

Mă feresc de stihiile naturii
Cu mintea tare ca un pom bătrân
Ce dă mereu savoare pădurii
Dacă e un nuc sau un alun.

Privesc spre locuinţele din ramuri
Ale vietăţilor de orice gen
Care-şi ştiu locul de parc-ar avea garduri
Deşi sunt libere în carusel.

Noi, oamenii, nu avem nicio casă,
În inimi putem cuibări pe cine vrem
Iar dacă orgoliul ne lasă
Chiar să ne sacrificăm putem

Pentru a savura o clipă de natură
Fie că e ploaie, ... Citește mai departe!

Primul poet

Posted on by Ștefan Trepăduș

Sunt primul poet
in care
ati aruncat cu vorbe
si cu pumni sangerosi

Sunt primul
care a deschis
cartea nemuririi,
desi eram muritor.

Am propagat incendii
mentale
cu forta vantului salbatic
din vocale.

Am rugat consoanele
sa imi arate
secretul lor,
si asa au si facut.

Am conjugat
verbele ratiunii
si am aruncat
faptele la gunoi.

Am fost primul
care si-a dat seama
ca in focul pasiunii
se mistuie ratiunea.

Am mimat decesul
unei persoane neinsemnate
pentru ca un geniu... Citește mai departe!

Capcana timpului

Posted on by Ștefan Trepăduș

Mă văd peste zece ani
într-o ramă de plastic
strângând mâini străine

plasticul ieftin
decolorat
îi dă viaţă imaginii
pe care-o ţine prizonieră

pe spatele maginii
e scris un an
fără importanţă

din poză zâmbesc
către alţi ochi cartonaţi
se pare că
m-am dedublat

privesc din poză
şi exteriorul este fals…