Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Mă feresc de stihiile naturii
Cu mintea tare ca un pom bătrân
Ce dă mereu savoare pădurii
Dacă e un nuc sau un alun.
Privesc spre locuinţele din ramuri
Ale vietăţilor de orice gen
Care-şi ştiu locul de parc-ar avea garduri
Deşi sunt libere în carusel.
Noi, oamenii, nu avem nicio casă,
În inimi putem cuibări pe cine vrem
Iar dacă orgoliul ne lasă
Chiar să ne sacrificăm putem
Pentru a savura o clipă de natură
Fie că e ploaie, ... Citește mai departe!
Îndrăgostit de cadavre și de meșteri
Care ascund adevăru-n peșteri
Iubesc minunea ce-a făcut lumea
Din păcate, pe ea se-așterne bruma.
Iubesc însuși sentimentul
Ce-mi conturează prezentul
Îndrăgostit de natură și de basme
Și de străveziile vieții fantasme.
Îndrăgostit de viața ce o duc
Mental închis într-un sătuc
Iubesc spiritele ce mă cheamă
Și cenușă-n cap îmi toarnă.
Iubesc albastrul de senin
Și ochii tăi ce-amenință
Îndrăgostit de venin
De șarpe în cădelniță.
Războiul ăsta s-a sfârșit
Îndrăgostit eu am ... Citește mai departe!
Era acolo jos, pe asfaltul gri. Aștepta să fie culeasă de cineva și să i se studieze perfecțiunea. Oare cine a pierdut-o?
Ce caută un model simetric și aerodinamic pe sol? Va mai simți vreodată aerul curgând pe sub ea? Nu. Perfecțiunea pierde…natura câștigă încă un zbor imperfect!