A disparut fara de urma
Din locul cald de pe fotoliu
La fel din suflet
Si-a lasat ceasca preferata
Acum plina doar cu zat
Si-o lingurita-nfipta
Cine-o sa imi mai recite?
In urma ei doar peretii
Par a mai prinde glas…
Etichetă: poezie romantică
Eu
la primul pas al tau
se usuca toate frunzele
apoi copacii
chiar si pamantul
totul
incepe sa se topeasca
pana ramane
nimic
apoi vin lacrimi
ce refac
frunzele sufletului
copacii inimii
dar prea tarziu
asta e deja alt peisaj
Dac-ai sti…
fara tine n-ar fi zi
dimineata nu m-as putea trezi
nu as putea vedea
nimic in fata mea
traiesc datorita tie
intr-o amintire vie
necreata inca
dar pradatori stau la panda
sa-mi taie respiratia
sa-mi inabuse creatia
cu gaze lacrimogene
dar muza mea nu se teme
are doar teme pentru scoala
visele le-ascunde
intr-o scorbura
ce pompeaza sange
Vis
M-ai plantat in gradina ta
Sau viceversa
Am stat si ti-am ascultat povestea
Imi ziceai ca-mi trece vremea
Dar eu stiam
Mi-ai oferit umbrela ta
Desi nu ploua
Decat vorba
De colo-colo se plimba
In fata mea
Mi-ai oferit un ceai
Cu un zambet grabit
Miscai din evantai
Dar vai minune
Ceaiul nu s-a racit
M-ai lasat sa iti recit
Cu incipit
Cuprins si incheiere
Poezia ce-a iesit
Dintr-o lingura de miere…
Romanţă
Te vreau, ah, atât de mult
Că am să cioplesc ca-n lut
Din inimă să-ţi fac fotoliu
Şi în suflet dormitor.
Trupul meu- sufragerie,
Infinitul pe pereţi
Ai fi tu, să nu te-nveţi
Să mă vezi ca pe comedie.
Holuri îţi sunt venele,
Creierul- bucătăria;
Iar visele mele:
Tot ce îţi mai trebuie
Ca să trăieşti
La rândul tău un vis.