Poezia ca un cadou

cadou

Nu mi-am propus ca în acest articol să scriu despre ce este și ce nu este poezia… mint! Fix despre asta vreau să scriu, cu accent pe ce este! Și am să încep cu o definiție ca de dicționar: poezia este un cadou pe care îl faci cuiva la o ocazie specială.

De pildă, autorităților. Poezia este ca un geamantan dubios „uitat” în fața unei instituții publice. Până să îl deschidă și să vadă că înăuntru sunt doar hârtii și cerneală, cu siguranță va fi un cadou de neuitat, care le va sădi un sentiment aparte în suflet și amintiri puternice ocupanților clădirii. Amintiri care, la fiecare redepănare, vor aduce în marginile ochilor benzi cu dungi albe și roșii, exact ca un mărțișor.

Fie că ești cel/cea care o scrie sau cea/cel care o citește, poezia poate fi un cadou pentru tine însuți. Poate fi un prilej de relaxare după o zi grea de muncă, precum este berea pentru alții. Sau poate un fi un mod de a elibera furia și tristețile dintr-o zi mai puțin luminoasă… precum e berea pentru alții. La fel ca berea, poezia este asociativă și comutativă.

Dar probabil cel mai important cadou care poate fi poezia este acela că poate fi purtată precum o podoabă, doar că una pentru suflet. Și cui îi stă cel mai bine cu o astfel de podoabă dacă nu unei persoane care înseamnă mult pentru tine. Și dacă tot scriam mai sus de asociativitate, un poem merge de minune asociat cu o bijuterie în care să se oglindească. De pildă, o brățară de argint care să poarte lângă ea sărutul persoanei la care ții.

cadou

Poezia este piatră. Seacă, dacă nu este șlefuită. Însă lustruită cu vorbele potrivite devine un cadou, așa cum pietrele prețioase devin cu adevărat prețioase doar după ce au trecut prin mâinile dibace ale bijutierilor. Așa cum un inel cu piatră naturală înfrumusețează mâna persoanei iubite, tot așa o poezie o poate lovi într-un mod plăcut în moalele capului. La sentiment, cum se zice.

Dar să scriu un pic și despre ce nu este poezia. Poezia nu este o unealtă, aceasta este produsul finit. Poezia nu este o materie primă, nu se scrie pentru a obține altceva de pe urma ei, ci se scrie pentru a avea la final o poezie. Mulți au încercat să o folosească în alte scopuri, fără să fi funcționat, iar acum o blamează pentru acest lucru și nu o mai citește aproape nimeni.

Și nu în ultimul rând, poezia nu este o haină. Aceasta nu există pentru a acoperi ceva, ci dimpotrivă, pentru a dezvălui. Acționează precum un scanner infraroșu prin sufletele și mințile oamenilor; nu poate fi limitată de GDPR pentru că cine vrea să o folosească o poate face doar în dreptul propriei persoane. Poezia nu este o haină, un cearșaf sau o perdea, ea nu ascunde – menirea ei este să dezbrace revolte, sentimente… oameni.

Acest text este un cadou pentru magazinul de bijuterii Indira, oferit cu ocazia creată de Spring SuperBlog 2021.

Ce este și nu este poezia pentru tine?

2 thoughts on “Poezia ca un cadou

  1. Eu iti voi raspunde indirect la intrebare. Iti voi zice cand folosesc eu sintagma E POEZIE PURA. De pilda, in cazul unui film, atunci cand filmul ala ma atinge la suflet, dar are si sens. Pt mine, poezia e aia cu rima, iar metaforic vorbind, sa aiba fiecare vers rima inseamna ca intr-un film fiecare scena sa aiba sens, sa fie la locul ei.

    Pt altii, un film-poezie este un film plin de metafore, de subintelesuri, fara ca el sa aiba o actiune propriu zisa. Filmul de actiune e proza, filmul lent, cu cadre lungi, cu o muzica excelenta, cel care-ti permite sa contemplezi, este poezie.

    Altfel, citesc prea putina poezie contemporana tocmai din cauza absentei rimei. Rima alba pt mine este exact precum „exceptia care confirma regula”. E un nume poetic pt o incalcare a unei reguli.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *