Mi-e dor de dimineţile în care ieşeam cu prietenii să ne bem cafeaua. Acele dimineţi aveau alt gust. Acum ei s-au dus la facultate şi pe mine m-au lăsat aici. Nu mai suport cafeaua. Dar tot am nevoie de ea ca să îmi încep ziua. Chiar şi atunci când mă trezesc la prânz.
Am rămas aici cu alţi prieteni, cărţile. Cu ele îmi petrec nopţile până târziu. Dar vine weekend-ul şi amicii mei în carne, oase şi suflet se întorc…