Singurătatea mă consumă ca eu gazul din brichetă
Am ajuns să nu fiu om, n-am nume pe etichetă
Sufletul bolnav de brațe spânzurat stă în cușetă
Scamator cu propria fire rămas făr-as în manșetă
Ascund lacrimi după colț cred că d-aia-am și strabism
La următoarea întâlnire-ai să mă chemi prin spiritism
Am slăbit, piele și suflet, m-am înnegrit de nihilism
M-am reinventat în mine fix în același ins
Și-mpins de dor m-am aruncat de la-nălțime-
A gândurilor pe care le-aveam ... Citește mai departe!