odihna curge din cer
mi-am legat-o strâns de gât
să nu mă lovească cu aripile
în tânguirea ei sălcioasă
liniștea a săpat pământul până sub mine
am s-o lovesc până la imobilizare
o vreau aici
acum și să nu mai plece
un zâmbet opac am
dar nu îl port mereu
să nu se uzeze
azi nu e timp pentru el
adevărata fericire
se lasă așteptată
am s-o cos de mine
cu ace sângerii de speranță