Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
odihna curge din cer
mi-am legat-o strâns de gât
să nu mă lovească cu aripile
în tânguirea ei sălcioasă
liniștea a săpat pământul până sub mine
am s-o lovesc până la imobilizare
o vreau aici
acum și să nu mai plece
un zâmbet opac am
dar nu îl port mereu
să nu se uzeze
azi nu e timp pentru el
adevărata fericire
se lasă așteptată
am s-o cos de mine
cu ace sângerii de speranță
să păstrăm un moment de tăcere
pentru toate ideile care-am crezut că sunt grozave
și s-a dovedit opusul
pentru toate clipele în care
ne-am pierdut răbdarea
fără rost
pentru timpul irosit
bine că s-au dus
să îmbrățișăm zâmbetele
să ne încurajăm singuri
(oricum nu o vor face prea mulți)
să aruncăm cu vopsea în tot ce vedem
și ce atingem
oricât de frumos ar suna
nu e suficient să te schimbi tu
însă e primul pas
și e cel mai ... Citește mai departe!