Era o vreme, înainte să încep liceul, când eram şi eu un mic microbist. Nu pierdeam niciun meci (la televizor) al echipei Dinamo Bucureşti. Ne adunam câţiva amici la unul dintre noi cu o sticlă de vin şi una de suc, din care făceam şpriţ. Comentam noi meciul, ştiam jucătorii după numărul de pe tricou. Un pic mai târziu am jucat şi la pariuri sportive, deşi trebuie să recunosc că nu am câştigat niciodată. Ajungeam acasă şi urmăream rezultate live, ... Citește mai departe!