ființa imposibilă

respir fumul
singurătății din ceașca
spartă prin care curge
viața un cuier în

care se agață
doar mizeriile care
îmi plutesc prin
suflet sunt o

ființă imposibilă nu
știu cum de mi
se permite să
trăiesc darămite o

persoană minunată
ca tine să
iubesc

Fundamentul blogului II

Ai apărut când eu cădeam
Pe gânduri și mă pierdeam
În labirint de vise
Bazat pe-ntâmplări triste.

Eram doar eu, singurul,
Și mă bătea gândul
Să scriu în mine încet
Totul, apoi să plec.

Dar cu dragoste m-ai ajutat
Și capul mi-ai ridicat
Spre soare, dragă-Adina
Și-ai devenit prima.

Nu mai scriu din ce s-a dus,
Scap de perfectul compus
Și ca să devin coerent
Am să iubesc la prezent.