s-a înnorat deodată peste micul meu colț
și norii aveau șerpi și sulițe
din creierii munților ieșeau trâmbițe
iar apele nu mai clipeau de frică
șușoteau copacii prin văi
intimidați de ochii tăi
pe care eu îi căutam prin locuri neumblate
păzite de urși și de uși
la un moment dat s-a ascuns dimineața
a refuzat să mai dea bună ziua cu pământul
vântul nu mai făcea plecăciuni ci se izbea de-a dreptul
de malurile plecate-n rugăciuni
mistreții făceau hora-n ... Citește mai departe!