Neamuri, neamuri…

Ne-am prostit! Sângele curge prin pielea ciuruită de vorbe. Logoreea fără sens și nici măcar o urmă de sentiment ucide suflete fără să lase urme. Bârfa este mai ascunsă decât ar putea fi vreodată un lunetist. Totuși cuvintele par să ajungă exact la persoana potrivită, născând invidie sau ură. Niciodată o simțire de bine.
Am ajuns să facem ceea ce nu credeam vreodată că vom face doar pentru a dezminți vorbe poate reale. Nu contează cine e ținta, rude, foști ... Citește mai departe!

Artificiu

Iată încă un sfârşit
Care nu a fost prezis
Încă un cuvânt rostit
Ce nu va fi auzit.

Curg pocalele în vânt
Se varsă sânge pe pământ
Pătându-i moştenirea,
Adică omenirea.

Ridică privirea:
Nu murim,
Doar ni se schimbă firea!

Ascultă!
Din orizont se-aud
Sunete de izbândă.