Bătrâne-mi cad ideile pe foi
Sătule să îndure stimuli vechi ce se vor noi
Răcite de speranța ce stă-ntre pereții goi
Temându-se de vârcolaci, ele mănâncă usturoi.
Tăceri acute ne brăzdează frunțile
Acum strigoi voioși cântă la toate nunțile
Sub greutatea absenței lor se construiesc punțile
În loc de viori, scârțâie crucile.
Haiducii timpului fură din vechi și-aduc în nou
Viitorul ne privește doar printr-un hublou
Cei mai vestiți nimeni, cocoțați pe un panou
Ne răpesc fericirea cu un haios ... Citește mai departe!
Etichetă: strigoi
Muzele lor
sunt sălbatice
au în loc de picioare topoare
şi calcă pe ei
sângerăm şi noi
sentimente
pe care ei le-au plătit scump
pentru ele nu există loc de odihnă
şi stau veşnic în picioare
până le creşte barbă cu mărăcini
sunt una cu nimicul
dar din ele izvorăşte totul
sunt strigo