apune viața

Avea zâmbetul mic într-un triunghi pe buze
Se învârtea în cerc printre priviri obtuze
Era foc și pară din frunte îi cădeau obuze
Categoric ca o sentință nu scuze
Mintea închisă ca o pivniță
Sătul să vadă la știri corupție și bișniță
Îl mânca să iasă din „normal” ce coropișniță
Prins în vâltoarea vieții ca-ntr-o râșniță
Îi fulgera privirea ca pe Benjamin
Privind orașul lui de la mezanin
Voia să muște răul dar nu avea venin
Și fericirea îi pleca ... Citește mai departe!