eros/ziune

mă roade inima bucăți
stalactite cântătoare de dor
urlă furnalul ce înghite oameni
lasă doar corpuri

mi se dizolvă coastele
să vezi mai bine dincolo
prin ploaia ce cade ca o pernă
cearșaf de adormit suflete

dispar în eter
ca în pieptul tău să mă nasc
stâncă neatinsă de om
plajă măcinată de dor