uneori mă sperie cât de mult mă cunosc
știu ce-o să mi se-ntâmple când văd un zâmbet frumos
și nu-i de bine
că deja văd alergând coase după mine
deschid ochii – tu – îi închid – tot tu
parcă mă leagănă pământul
să mă adoarmă definitiv
ca un dicționar ce se leapădă de-un substantiv
creierul nu mai vrea să-mi funcționeze
când am nevoie mai mult tinde să se defecteze
și-mi plâng în artere și în vene
mi s-au sudat ... Citește mai departe!