Zi-mi că se poate și că nu-s eu nebun
Zi-mi tu înainte tot ce vreau eu să-ți spun
Mai rămân o clipă s-aud o ultimă șoaptă
Să-ți mai recit un vers dar infinitul mă așteaptă
Tu ești liberă pe cer eu în lanțuri pe pământ
Când sângele pleacă din creier îmi pun speranța-n cuvânt
Și umblând cu ochii-nchiși am început să observ
Cu brațele deschise că deși nu te-am avut acum te pierd
Vreau să-mi fii semn de mirare răspunsul la întrebare
Liniștea dintre tăceri și ce după ea apare
Eu te las liberă chiar de te prind în poezie
Că tu nu poți fi cuprinsă și inima mea deja știe
Că alerg după un vis care n-o să se-mplinească
Și nu vom bea amândoi cafeaua din aceeași ceașcă
Nu vom alerga ca tonții dimineața-n Cișmigiu
Nu voi avea cui să îi scriu totuși îți scriu