De-am fi la munte…

50

Ce-ai zice să mergem la munte? Că doar nu o să se mute! Nu, sigur o să ne aștepte să schiem rimând pe creste. Dar zăpadă nu se vede, este numai iarbă verde; eu la poala dealului scriu poezii de clasa-ntâi. Nici nu vreau să mă stresez sau să le aprofundez cât timp ești tu aici cu mine și-avem pulsul la-nălțime. Să ne simțim ca-n vacanță și să nu dăm importanță la e-mail și facebook, ci să admirăm un nuc… sau ce-o mai crește pe-acolo; să stăm să ascultăm izvorul. Putem să inventăm povești și-n inima-mi să te pitești, luăm pauză de București, cu brațele să îmi șoptești. O să facem băi de soare, bem cafeaua-n pijamale și mai scriem câte-un vers, de n-ai curaj, eu îl pornesc!

Hai să facem un sejur unde-i codrul mai obscur, eu dau scânteia din iubire, tu vii luminând… cu tine. Jucăm fotbal, tenis sau tu să stai și eu să stau unde e umbra mai deasă și plecată mintea noastră. Sigur o să ne rătăcim, chiar dacă drumul îl știm, și nu mă refer la poteci, căci prin inimă îmi treci. Dar sigur ne vom regăsi atunci când seara va veni lâng-un mare foc de camping să facem poetry performing. Uite,-am scris și în romgleză, să vezi că am mintea defectă, iar asta ți se datorează și, zău, nu mă deranjează 😀 . Asta știu să fac, să scriu, hai să rimăm până târziu!

Să facem vacanțe speciale, ca asta de va fi la mare, doar că le mutăm mai sus, unde dorul n-a apus. La un ceai de ce o fi, printre zâmbete și priviri să jucăm un joc al nostru și-apoi să ne uităm cu totul… îmbrățișați ca o poveste ce privește prin ferestre și se vede doar pe sine, cred c-ar fi destul de bine. O să ne scriem scrisori și o să mirosim flori (mai mult tu, eu-s cam alergic), ne vom aplauda energic. Pe răcoare vom bea bere (glumeam, nu consum alcool), te voi aștepta pe hol să ieșim s-alergăm stele. Dacă prind una măcar, am să ți-o pun în buzunar, tu, dacă ai să prinzi două, ai grijă să nu le plouă. Dacă stăm să le luăm toate, clar că nu dormim la noapte. Eu acum te descifrez, e clar că-mi doar imaginez…

Duși de CND Turism fix acolo, într-un vis, într-o poiană uitată de lumea civilizată. Acolo-i vacanța noastră, aici doar ne pregătim să zâmbim și să iubim cu forță necontrolată. Cred c-am epuizat subiectul, nu și rimele de joacă, și, până vine vacanța, versul meu poate-o să-ți placă. Dacă nu, mai exersez, oricum altceva nu fac, oricum altceva nu-mi trece zilele astea prin cap. Dacă nu, am să continui, că poate odat’, cândva, ce e scris acum, aici, în inimă îți va intra. Dacă nu, n-am să m-opresc, sau cine știe… știi, mi s-a mai întâmplat, și-aia-i altă poezie de care încă n-am scăpat. Să ne-aruncăm în zăpadă, dar ia-o de unde nu-i… să scriem în vârf de deal poezii de clasa-ntâi!

*vis inspirat de CND Turism și transcris pentru Spring SuperBlog 2017

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *