Trilanț pentru că nu voiam să folosesc un cuvânt care este la îndemâna oricui, chiar dacă acela chiar înseamnă ceva. Însă apoi mi-am dat seama că pot și eu să îi dau un sens acestuia, în raport cu ce a însemnat 2017 pentru mine. Mai mult de-atât, am și furat o imagine de pe-aici ca să ilustrez totul mai bine.
Nu contează că mă prinde anul nou scriind pe blog, de fapt nu mi-ar părea deloc rău dacă s-ar întâmpla asta cât mai des în zilele care urmează. De asemenea, nu-i nicio problemă că nu vei citi acum articolul, ci mâine sau poimâine, eu îl pun să fie aici.
Trilanț, deci. Adică anul 2017 a fost compus, pentru mine, din 3 lucruri legate (strâns) între ele: depresie-poezie-tehnologie. Nu a fost un an tocmai bun, altfel ar fi fost un alt trilanț sau poate nici nu ar fi fost trilanț, ci altceva. Nici muncă nu a fost prea multă, mai mult agonie. Am observat cum lucruri pe care le așteptasem cu atât de multă dorință și cu care îmi mai abăteam uneori melancolia începeau să se prăbușească până au ajuns în punctul din care nu le mai puteam salva. Am observat cum, cu mari greutăți și mult ajutor din partea prietenilor, ajungeam uneori la un echilibru foarte fragil. Însă acesta se dărâma și devenea și mai greu de restabilit.
În acest moment sunt dezechilibrat. Ăsta este cel mai important lucru pe care aș vrea să îl repar în 2017, deși mă tem că nu voi putea fără ajutor. 🙁 În al doilea rând, aș vrea să mai adaug câteva verigi la acest lanț, din trilanț să îl fac multi-lanț. Nici asta nu îmi pare simplu de făcut în acest moment, dar (parafrazând o reclamă la băuturi energizante din urmă cu câțiva ani) am să încerc să încerc. Ceva știu sigur: nu am să mă dau bătut, oricât de greu va fi; și experiența îmi spune că va fi. Din ce în ce mai.
Dar gata cu gândurile triste pe anul ăsta, voi avea destul timp pentru ele de la anul. Tot ce trebuie să reții este că…
Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc (și) mai mult în 2018!