Îți scriu iar niște cuvinte, chiar de vor părea clișeu,
Asta fiindcă-n altă viață ți le-am mai scris tot eu;
Că mi te învârți în minte ca vinilul pe pick-up,
Am să te arunc pe foaie. Asta e, n-am ce să fac! 😀
Azi îmi cântă toate străzile, copaci fac plecăciuni;
Nu uit să te iau în gând atunci când plec la drum,
Să inspir din tine aerul ce mă menține
Viu. Știu, înc-un clișeu, în fine.
Vreau ca lângă urechea mea să lovești o chitară,
Pardon, să o ciupești, că nu vreau să o doară. 🙂
Să te așezi lângă mine și să-ncepem un refren,
Spun eu primul catren și tu repeți. Hai că putem! :))
Las’ că țin eu ritmul dacă tot fuge timpul,
Bag și niște versuri în timp ce tu cânți riff-ul.
Cred că pare simplu și-așa trebuie să fie;
Și-aici pun un clișeu: eu- vers, tu- melodie!
Pe portativ eu mi-aș dori s-alunecăm întruna,
Dar ai mare grijă să nu întreci măsura! 😀
Punem și niște pauze, special pentru tine
Și dacă nu-ți ajung o luăm da capo al fine. 🙂
Sper să îți placă ceea ce ți-am scris,
Fiindcă la final am plănuit un bis. :))
Dar până să ajungem, urechea mi-e însetată
Să te-asculte, să-mi transmită și mie să-mi placă! 😀
Nu știu de ce ți-am scris un cântec cu emoticoane,
De parc-aș fi un geek pe Android. Oh, Doamne!! :O
Și nu e c-aș dori să facem o conexiune, :))
Că vorba s-a-nvechit și e clișeu pe bune!
Ți-am scris pentru că-mi place și pentru că te plac,
Mi-apari mereu în minte precum un pop-up.
Ăsta nu e clișeu, dar mâine o să fie,
Fiindcă din inerție am să ți-l scriu tot ție! 😀