Am milioane de idei bune, dar n-am cui le spune
Oriunde privesc, în minți văd doar tăciune
Uscăciune, dar n-are cine să le ude
Degeaba stau în soare, că le au tot crude.
Am tot încercat să-mi inovez pasiunile
Și-atunci am realizat ce multe sunt minciunile
Ce se prezintă zilnic spre publicul țintă
Care oricum nu are minte să le țină.
Astea-s alte versuri fără melodie
Însă tot le scriu, nu las pagina pustie
Astea-s alte versuri ce lasă oamenii reci
Conservându-și vechideile de parc-au fost uitați în beci.
Ce să mai spun, că merg pe același drum
De-atâția ani, dar nu las nici praf, nici fum
Dar într-o zi am să plec de lângă tușă
Și atunci am să las în spate doar cenușă.