viața o moarte

țipă durerea din oase
și când sunt treaz și când dorm
cicatricile mă bârfesc între coaste
„ăsta sigur nu-i om
de-ar exista iadul pe bune
ar fi tot ceea ce trăiesc
când și cuvintele nespuse lasă urme
când și tăcerile lovesc
de-aș învăța cum să urc să respir
din nou din groapa-mi săpată
de nu mi-ar mai pune umbre pe chip
pietre cu răsuflarea tăiată
de mi-ai deschide ochii și gura
nu știu cum și sigur nici tu nu știi
cu ochii-ți căprui poezii
-mi faci viața o moarte întruna

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *