Pe cât de plină a fost ziua de ieri, pe atât de goală este cea de azi. Nu reușesc să îi dau niciun sens. Asta pentru că și eu l-am cam pierdut pe al meu. Cred că mi-a alunecat din buzunar și acum zace pe undeva prin ploaie.
Mi-am lipit câteva gânduri pe geam; le-am păcălit că am nevoie de informări meteorologice. Dar eu nu vreau să îmi spună ce se află fizic în fața lor, ci să încerce să vadă viitorul. Momentan nu se prea vede din cauza norilor.
Eu sunt tot cu nările prinse în balamaua internetului și toată lumea îl tot închide și îl deschide. Dacă aș avea spirit antreprenorial mi-aș lua un scaun și aș tăia bilete, ca la WC-urile publice. Oricum senzația este aceeași, cu cât înaintezi, cu atât duhoarea îți pălește mai abilă părul din nas.
Dacă am noroc, ziua asta va continua și se va sfârși urmând un parcurs similar cu cel de până acum. Asta e foarte trist. Dar măcar e ceva care se abate de la normă, o ieșire din zona de confort care aduce cu sine mai multe confort. Ciudat? Așa suntem noi, oamenii!