Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
ce-ți strică niște strofe-n plus
oricum n-asculți și nu citești
doar mă taci nu mă privești
plină de indiferență
nici măcar nu m-ocolești
și de asta-s mulțumesc
dar nu ar strica și invers
tu să-mi spui eu să ascult
cu îmbrățișări tăcute
gălăgii de la săruturi
să ne trăim unul altuia
veșnicie cu tumulturi
Păreai nervoasă
Spune-mi tu
De unde atât nerv și forță
Să-mi treci tăcând prin sumbra față
Nu doar păream
chiar eram trist
Și prost
Nu te-am putut opri
Poate azi să-mi stai
O viață
Să-ți povestesc
Tu să zâmbești
Ziua-n care-am
Prins speranță
S-o repetăm
La infinit
ai apărut
nu te-ai oprit
de ce mă taci
de ce-ți recit
de ce aștept
de ce nu-ți pasă
și cum aș putea să-ți spun
că-n mintea mea asta bolnavă
ți-e încă locul pregătit
spune-mi cum să-ți aranjez
să-ți fac șederea mai plăcută
că am de gând să te păstrez
o viață neîntreruptă
seara asta-mi înnoiesc
chemarea surdă către tine
și precum mi-ai apărut
aștept să vii rapid la mine
eu nu scriu așa rapid
precum treci tu prin fața mea
dar pot să-ncerc
chiar îți promit
de mă vei încuraja
c-am să fac ceva ce-ți place
să te fac să zâmbești măcar
dacă nu
tot am să-ți scriu
te voi iubi
și aștepta
Dacă nu m-ai suportat
Până azi cum să o faci
De acum încolo
Am început să învârt aceleași
Cuvinte în aceleași
Secvențe de întrerupere
De viață atât mi-a
Fost cred totuși
Că m-aș putea
Reinventa dacă aproape ai
Să-mi fii