nu strica

ce-ți strică niște strofe-n plus
oricum n-asculți și nu citești
doar mă taci nu mă privești
plină de indiferență
nici măcar nu m-ocolești

și de asta-s mulțumesc

dar nu ar strica și invers
tu să-mi spui eu să ascult
cu îmbrățișări tăcute
gălăgii de la săruturi
să ne trăim unul altuia

veșnicie cu tumulturi

O veșnicie

Acum urmează partea aia din noapte când meditez la realizările și nerealizările personale. Ăsta e ritualul meu pentru a adormi. Partea rea e că la prima categorie mereu îmi dă cu minus. În 17 ani de scris nu am realizat nimic, nici în cei aproape 6 de blogging. Și, dacă mă cunoști, nu poți spune că nu încerc. Cred că am profitat la maximum de resursele disponibile. Una din dorințele teribile este și să arăt familiei că nu doar munca ... Citește mai departe!