Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Păreai nervoasă
Spune-mi tu
De unde atât nerv și forță
Să-mi treci tăcând prin sumbra față
Nu doar păream
chiar eram trist
Și prost
Nu te-am putut opri
Poate azi să-mi stai
O viață
Să-ți povestesc
Tu să zâmbești
Ziua-n care-am
Prins speranță
S-o repetăm
La infinit
Acum vorbește invidia din mine. Cum am reușit să mă enervez? A apărut o nouă campanie de promovare a Vodafone, susținută de acest spot publicitar. Care-i motto-ul acestei campanii? Să reușești pe drumul tău, în special singur, dar folosind tehnologia lor. Despre ultima parte nu am niciun comentariu negativ, căci de multe ori blogul (drumul meu) a fost salvat de promoțiile la care primeai internet sau de bonusurile oferite cu diverse ocazii (că tot veni vorba, în weekend-ul ... Citește mai departe!
mi s-au pus mini-zăpezi pe suflet
îngheață și ultima fărâmă de zâmbet
acolo se cuibăresc diverși paraziți de care îmi amintesc rar
soarele vine până la mine
apoi pleacă înapoi
cică-i zice reflexie
dar eu știu că de fapt nu sunt agreat
cuvintele nu vor să îmi fie avocat
dar trăirile sunt
se țese un drum din fire subțire de speranță
dar eu sunt plecat demult
ăștia nu știu
și nu vor
unii nu pot
să vrea să știe
ce ar putea face
dacă știința lor ar vrea
să le arate ce poate
eu doar urmăresc
din colțul unei minți distruse
cum și ultima speranță
moare când soarele răsare
secundele s-au strâns una în alta
peste pământul care tremura de nerăbdare
tot nimicul se acumula într-un vuiet slab perceptibil
natura s-a așezat la focul oamenilor
beată și pusă pe scandal
că n-a primit niciun cadou
costumele de spaimă ale timpului
culese de prin suflete dezafectate
și măcelărite pe alocuri
roase de moliile acestui secol
sunt purtate pe dos
cu speranța că
orice șoaptă bine țintită
le va dezbrăca
și așeza din nou
pe viitoarea cărare
a speranței