aş vrea să mă preschimb într-o potcoavă
să aduc noroc lumii
în loc să le dau rime
să le ofer hrană sufletului şi minţii
nu trupului şi buzunarelor
praful care sunt
udat de ploaie
să devină aluatul suferinţei lor
încălzit la soare de zâmbete
să le fiu pâinea fericirii
Autor: Ștefan Trepăduș
Pix la frunte
am scris sau n-am scris
e mai puţin important
oricum ne purtăm ideile tatuate pe frunte
însă lumea se uită la noi de parcă am fi toţi spălaţi
nu vreau să arunc în nimeni
cu noroi
să-i acopăr semnele
poate necurate
nu murdare
căci murdăria stă în ochiul privitorului
Instanţe
Aş putea să scriu cu pixul sau nu
Aş putea fi eu sau tu
Aş tuna eu sau cerul
M-aş îndoi eu sau fierul
Sunt tare eu sau caracterul?
Cu ce mă pot compara,
cu alte fiinţe sau cu un sistem de valori?
Al cui?
Indecis…
Forţa mea
Ar trebui să scriu şi eu nişte versuri normale, că astea put de la o vreme. Le-am scos potcoava din gât şi grăiesc de la sine. Eu nu le mai controlez. Sunt parşive. Dar mai bine las comentariile în seama mea. Oare mă citeşte cineva la ora asta? Oare am lăsat lumina aprinsă în aragaz? Şi cine sunt eu să-mi pot permite să aranjez cuvintele? Că ele oricum se aranjează cum vor ştim toţi poeţii de zi sau de noapte. ... Citește mai departe!
Cine sunt?
sunt cadavrul unui poet desculţ
ce sădeşte pe mare
cunoştiinţe
şapca ce-mi acoperă capul de zomb
îmi protejează identitatea
ce mi-a fost muşcată
de pirania ai copyright-ului
sunt doar o nălucă
despre care citeşti în basme moderne
nu ştiu cine m-a inventat
însă inspiraţia îmi dă viaţă şi moarte simultan
în fiecare clipă