Cuvintele astea nu sunt scrise ca să îmi scuze lipsa de până la ora asta, ci ca să anunțe posibile viitoare absențe. Am lipsit pentru că am fost ud. Atât de ud că s-au lipit cuvintele de mine și nu au mai vrut să iasă. Atât de înghețat că, pur și simplu, nu puteam lipi predicatul de subiect. Dar, ca să fiu sincer, cea mai grea problemă a fost că nu găseam nu punct(de plecare).
Etichetă: punct
Vi(s.)ciu
Noaptea imi pot vedea ideile pe cer. Mi-am notat pe o bucată de piele zâmbetele spiritelor. Acum îmi e imposibil să uit. Însă nu voi înțelege de ce am pus punct înainte de finalul propoziției.
S-a reparat. Dar pentru cât timp?
Forţa mea
Ar trebui să scriu şi eu nişte versuri normale, că astea put de la o vreme. Le-am scos potcoava din gât şi grăiesc de la sine. Eu nu le mai controlez. Sunt parşive. Dar mai bine las comentariile în seama mea. Oare mă citeşte cineva la ora asta? Oare am lăsat lumina aprinsă în aragaz? Şi cine sunt eu să-mi pot permite să aranjez cuvintele? Că ele oricum se aranjează cum vor ştim toţi poeţii de zi sau de noapte. ... Citește mai departe!