Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Forța e cu mine
când îmi scriu poveștile
îmi dă idei utile
cum să-mprăștii veștile
am învățat s-o dirijez
cu minte și cu suflet
în „Forțos” mă erijez
cu tot sufletu-n zâmbet
acum chiar simt că cresc
și că-mi urmez drumul
aștept să dobândesc
thumbs up cu duiumul
că nu-i așa
odată cu puteri mari
te poți vedea
folosind Puterea
nici
eu
nu
știu
un gând
doar el mă desparte de ziua de mâine
aspiră apa ce mi-a ajuns în încălțăminte
șterge cuvinte scrise cu fierul înroșit în suflet
defilez cu ele
până îmi voi face glasul auzit
strâng pietre adevărate comori
mă învață răbdarea îmi educă forța
e ca două stânci care se scarpină
aruncându-și puricii în mare
apoi întorcându-se cu spatele la soare
își strânge ochii în palme
și îi aruncă între cer și apă
îi prinde la picioare
plesnește din bici
deși nu are
toți o cunoaștem
dar n-am mai avut putere să o salutăm
Gândurile trântesc uși pe-acolo prin cap,
Mă provoacă, eu mă abțin să le atac;
Inspir adânc și mă calmez, la planuri meditez,
Nu vreau să epatez, dar nici nu mă conformez.
Vreau să fac cât mai bine ceea ce fac acum,
Știu bine unde sunt, nu m-am rătăcit pe drum
Și-mi curg ideile ca un robinet uitat deschis,
Am vise arzătoare, de-asta am creierul încins.
Uneori închis în mine, doar până găsesc cheia,
Deschis la noi păreri, n-o am mereu ... Citește mai departe!
Ar trebui să scriu şi eu nişte versuri normale, că astea put de la o vreme. Le-am scos potcoava din gât şi grăiesc de la sine. Eu nu le mai controlez. Sunt parşive. Dar mai bine las comentariile în seama mea. Oare mă citeşte cineva la ora asta? Oare am lăsat lumina aprinsă în aragaz? Şi cine sunt eu să-mi pot permite să aranjez cuvintele? Că ele oricum se aranjează cum vor ştim toţi poeţii de zi sau de noapte. ... Citește mai departe!