Scriu aceste cuvinte în timp ce fac dansul ploi ud până la al doilea strat de piele. Număr secundele care au mai rămas până la sfârşitul zilei la adăpostul gândurilor. De câţiva ani tot construiesc fundaţia acestui blog, iar de acoperiş mă fac că uit mereu. Însă sunt lucruri care nu depind total de mine. Ne vom revedea când se va scurge toată apa adunată în aceste zile. Navigare plăcută!
Autor: Ștefan Trepăduș
Angels’ gossip
-Look! What’s that weird thing on the sky?
-It is love!
-And why doesn’t it come down?
-Here it has nowhere to stay.
-But this is so sad.
-No, down here is sad!
Ultima Biserică
-(„Cioc! Cioc!”)
-Intră!
-Nu vreau! Mi-e sângele cămaşă şi îmi ies fluturi prin buric.
-Intră!
-Nu vreau! Am picioarele de coasă şi privirile mi se urcă pe pereţi.
-Vorbeşte-mi prin uşă!
-Nu pot! Stomacul mă strânge ca o menghină şi toţi circarii s-au mutat în urechea mea internă.
-Vei supravieţui până mâine?
-Nu cred! Durerea e prea mare şi sufletu-mi sfâşiat a rămas fără bandaje.
-Atunci ne vedem dincolo… !
„Gray grounds”
[…]Am făcut o diversiune, atrăgând paznicii în direcţia mea. Nu voiam să îmi fie prinşi complicii, mai ales că eu eram capul răutăţilor. Pentru a-mi reuşi planul am început să
Locul unde te întorci mereu
Un blog nu e o inimă
nu e un suflet
ci un trup
din care se hrănesc internauţii
e hrana lor de toate nopţile
când televiziunile regurgitează ce-au mâncat cu ani în urmă
când presa scrisă capătă culori bolnave
şi nici oamenii nu mai sunt cum erau odată