Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
trage-mă de secunde
în jos
să îmi privesc trăirile de dedesubt
să mi le pictez pe șireturi
doar n-am să ies în lume desculț
îmi pictez și o inimă pe piept
să nu semene cu cea din interior
să păcălească oamenii
că sunt nepăsător
îmi înnod crengi deasupra capului
cu fire de lămâie
a căror tărie o știu
doar eu
și șireturile
gătesc auzitele
le transform
*text lipsă*
sunt mai bune la cuptor
scoate-mi frigul din oase
cu cuvinte rimate
care să strălucească în urechile tuturor
scoate-mă din groapă
cu cântece ritmate
ale unor inimi ce nu știu ce-i ăla dor
pune-mă la soare
dă la o parte bariera
de care mă tot împiedic
pune-mi sunetele în urechi străine
străinii-s mai miloși
și îmi vor da ce eu revendic
umblu pe stradă cu sufletul descheiat la nasturi
în bătaia vântului
într-un buzunar interior
într-o casetuță de lemn mucegăit
îmi țin inima
dacă ceilalți ar ști că am așa ceva
m-ar exila
sub fiecare pas al meu șade o vorbă
pe ele îmi clădesc viitorul
literă cu literă
iluzie cu iluzie
până ajung la capătul disperării
Un blog nu e o inimă
nu e un suflet
ci un trup
din care se hrănesc internauţii
e hrana lor de toate nopţile
când televiziunile regurgitează ce-au mâncat cu ani în urmă
când presa scrisă capătă culori bolnave
şi nici oamenii nu mai sunt cum erau odată
Roșu:
Obraji ca focul,
Iuțeală ca norocul.
Oranj:
Melanj
De sentimente și curaj.
Galben:
Sentiment deplin,
Încheiat cu suspin.
Verde:
Vraja lui se pierde
Când inima fierbe.
Albastru:
Suflet sihastru
Împodobit măiastru.
Indigo:
Sparanța las-o
Acolo.
Violet:
Acest arhictect
Are proiectul perfect.
Curcubeu:
Sentimetul de iubire
Sădit în omenire.