M-am întors în natura din care au dispărut ţigările. Aerul a început să mă sufoce, iar căldura să mă prăjească. Din peisajul ăsta lipseşte orice mesaj literar, căci vietăţile de pretutindeni nu stimulează imaginaţia.
Îmi pare rău că m-am dezvăţat să-mi iau vacanţe! Oare la câte lucruri trebuie să mai renunţ ca să am tot ce îmi doresc?
Autor: Ștefan Trepăduș
În plaiul norilor
culori de verde se răsfrâng
peste zeci de nuanţe de roşu
cercuri portocalii şi galbene bat la ochii
movul s-a rupt din curcubeu şi a venit aici
iar albastrul veghează peste toate
De-ar fi
Bună dimineaţa!
se trezesc norii
şi îşi mângâie secundele
lanţul de căldură dezleagă suflete bronzate
călăii zilelor de ieri
şi-au luat liber de la slujba de recoltă a nimicului
doar cerneala bătută în cuie imaginare
mai salvează aparenţele
Refugiu
e ceasul
care stă
şi face o grămadă de lucruri
să te bucuri
în inexistenţa ta
socială
e vraja
care roade
timpul
şi aura lui
de atotbiruitor
mistic
e prima
dată când
urletul societăţii
se acoperă
cu fulgii
disperării
e speranţa
care împinge
timpul la vale
într-o melodie
bisericească
cu ecou
e totul…
dar e transparent
din fericire
picurăm cu toţii
malformaţi
de viaţă
în eter
Vindecare
În timp ce mă închid ca ochii
în semiluna viselor ce zboară
mi se deschid porcii
şi-o aţă prea uşoară
am alergat pe şarpe
cu cărămida-n leagăn
şi aproape de moarte
cânt la ţeapă
ţapăn ca o stâncă
privesc un roi de noi
vechi ce încearcă
să facă perechi de noroi
cu mintea-ncetinită
cu spirit de repriză
mi-e apa încâlcită
în firidă
cu scop de-a-mi face viaţă
hoţesc vreo două ceasuri
le vând pe blânda gheaţă
ce face valsuri
acum ... Citește mai departe!