Ciudat sau nu, acum nu este intuneric. Chipurile celor care ma inconjoara sunt scaldate in lumina. Ciudat sau nu, nu se simte tristetea. Aici sunt doar niste suflete care privesc cum unul dintre ele isi primeste dreptul la metamorfoza. De fapt, nu este noapte propriu-zis. E doar noaptea lui ‘azi’ si dimineata ‘eternitatii’.
Autor: Ștefan Trepăduș
Acel moment
Ma simt mai trist, mai singur
Ca timpul sau nimicul
Fierb la foc mic
Precum ibricul…
Dar eu nu sunt cafea,
Sunt doar un om,
Asa ca lasa-ma singur
In supararea mea.
Idei,
Atat ramane
In urma ei…
Si mii de vise,
Artificii
Si scantei.
Orice dimineata
E dimineata. Duc ceasca de cafea la gura si simt cum aceasta cuprinde fiecare celula adormita si o trezeste. Dupa ce iau si micul dejun sunt gata de orice. Buna dimineata!
Vorbesc morminte
Regasita dup-un timp
Rece cum e gheata,
La exterior, dar calda
Cum n-am vazut vreodata.
Zambetul tau fantomatic
Ce ma facea sa-l visez
Nu s-a schimbat deloc
Si voiam
Sa fiu langa tine,
Sa-ti soptesc
Tot ce-mi trece prin minte.
Iar tu sa pui
Capul pe umarul meu
Si sa plangi.
My Nymphetamine
M-am indragostit de cum te-am vazut. Stateai in parc, singura pe o banca. Aveai castile in urechi. Probabil ascultai Cradle of Filth. Nu pareai interesata de nimic din jur. Doar tu si muzica…pana ai plecat din parc…dar nu si din gandurile mele.