Azi nu sting lumina

Din ce-am văzut pe ici, pe colo, astăzi e Ora Pământului, adică ziua aia în care stingem simbolic becurile și, eventual, alte aparate timp de o oră, în semn de respect pentru planeta pe care o populăm. De asemenea, azi e ziua aia de care uit în fiecare an și îmi amintesc doar în momentul respectiv pentru că văd la alții 😀 . Ca să vă arăt, totuși, că nu sunt ignorant la astfel de evenimente vă spun că nu uit niciodată când este Ziua Pământului, mai ales că suntem și născuți în aceeași zi. :))

Dar eu azi nu sting lumina! Nu vreau să stea și corpul în întuneric, așa cum e sufletul în acest moment. Vreau să fiu văzut și, dacă nu am o strălucire proprie, împrumut una electrică. Vreau să mă văd exact unde sunt!

Azi voi folosi electronicele în timpul Orei Pământului! Voi scrie, în primul rând, dar și voi citi pentru că vreau să scap de condiția pe care o am acum. Și nu cumva să mi le spuneți pe alea cu „nu încerci”, „nu vrei cu adevărat” și în niciun caz pe cea cu „nu mai sta”; doar eu știu cum am încercat de-a lungul timpului să ies din pădurea asta întunecată în care nu ai după ce să te ghidezi. Iar dacă mai aud pe cineva cu „acceptă să fii ajutat” îl invit să își bage undeva toată dezvoltarea lui personală; ca să poți accepta ceva trebuie mai întâi să ți se ofere ceva și eu nu cunosc prea mulți oameni dornici să ajute.

Nu mai suport ca totul să meargă împotriva mea. Și până acum absolut nimic nu s-a schimbat, nici măcar aparențele. Chiar dacă știu și eu să zâmbesc și nu sunt mereu atât de depresiv ca în acest moment (dacă aș fi, aș înnebuni), văd că viața asta se tot încăpățânează să mă țină pe loc și eu, pe zi ce trece, în ciuda a ce vedeți pe aici, pe blog, rămân fără idei!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *