Trageri la sorti – ‘Povestea unei vieti’

Mama lui i-a spus mereu sa nu plece departe de casa. Stia ca pierderile de memorie il vor rataci prin marele oras. Dar nu stia ca el fuma iarba. Aceasta ii mai reducea, oarecum, pierderile de memorie. Asa ajungea la acea cladire parasita si statea acolo pana isi amintea cine este si de unde vine. Si pleca inapoi acasa…

Solitudine

Cararea asta nu-i umblata,
Dar este prea cunoscuta,
Caci de la un cap la altul
In orice clipa mi-arunc pasul.

E-o carare cu pereti
Si-un acoperis cu tepi,
Unde nu putem sta drepti
Si cu greu putem iesi.

Timpul petrecut aici
Nu are masura,
Deci

Putem sta cat vrem
Cu conditia
Sa mai ramanem!

Celor din politica

In cunoastere-i puterea
De-a face ce nu-i permis
Fara a simti durerea
Si fara a fi proscris.

Societatea iti da sansa
Sa o furi cum se cuvine
Sa o tai, sa ii tragi clapa,
S-o distrugi daca-ti convine.

Oamenii chiar nu conteaza,
La fiecare patru ani
Ori te-aleg, ori nu voteaza

Traim intr-o tara trista
Unde dreptatea si-adevarul
La omul de rand nu exista.

Alone against the others- ‘Povestea unei vieţi’

Mama lui îl certa de fiecare dată când îl vedea că iese cu gluga pe cap, de nu i se puteau vedea nici măcar ochii. Însă băiatul îşi ascundea întregul suflet în spatele glugii. Cel puţin, unul dintre suflete. Căci era dominat de puteri ascunse care îi puneau viaţa în primejdie şi părinţii adoptivi în dificultate.
Dar băiatul nu s-a născut aşa. El a fost adus la forma asta în urma unui cumplit accident. De fapt, nimeni nu ştie ce ... Citește mai departe!