Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
In cunoastere-i puterea
De-a face ce nu-i permis
Fara a simti durerea
Si fara a fi proscris.
Societatea iti da sansa
Sa o furi cum se cuvine
Sa o tai, sa ii tragi clapa,
S-o distrugi daca-ti convine.
Oamenii chiar nu conteaza,
La fiecare patru ani
Ori te-aleg, ori nu voteaza
Traim intr-o tara trista
Unde dreptatea si-adevarul
La omul de rand nu exista.
Viaţa asta e un iad
În care n-am vrut să m-arunc
Am plonjat şi acum cad
Printre oamenii de rând
Nici nu cred c-ar fi mai rău
Dac-odată ajuns jos
Aş da ochii cu chipul tău
Şi nu mi-ar mai părea frumos.
Ridică fruntea!
Mi-a şoptit un înger,
Dar nu era ea…
Căci înger poate fi oricine
Atâta timp cât mintea mea
Te vede-n ea pe tine!