Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
De la mine până
La tine sunt doar câteva
Litere și priViri grăbite ca
Nu cumva să te
Prinzi înainte și să
Mă arunci mai tare
În norii cu disperare
Între noi câteva
Rânduri eu să Visez tu
Să mă spânzuri de
Sufletu-mi gol în care
Nici ecou
Nu există fă-mă să
Vorbesc din
Nou e mică distanța
Și-aproape aș auzi
Că respiri dar iar
Îmi e doar imaginație cu
Praf de nebunie în
Care-mi fac prag să
Îi atârn ... Citește mai departe!
În jur era doar pârjol și câmp gol. Soarele privea cu ură pământul uscat de secetă și de trecerea timpului. În orice direcție ai privi nu găseai o urmă de nor, o umbră de dor. Nicăieri vreo fântână, ci doar o fantomatică furtună. Nu te puteai adăposti sub niciun copac, doar pleavă la sac. Nu te puteai ascunde sub niciun arbust, visurile nu mai aveau niciun gust. În tălpi simțeai la orice pas un sentiment de „aici te las”, în ... Citește mai departe!
îți sărut pe gât cerul
să Vezi să Visezi
ceea ce eu deja am
scris un gând neîmplinit
care mă îneacă la
malul scăpării din
zâmbetul tău de ce
îți este numele atât
de greu pentru mine și
cât Voi aștepta să
îl am sub buze Vino
tu azi să mă prinzi
dezleagă-mă din scuze și
din obrajii oglinzi să
mă faci viu să
mă stingi
Aș face pasul Unirii dacă
Ai fi aici tu mă
PriVești de acolo știi
Că te văd dar brațele
Tale nu sunt făcute
Pentru umerii mei nici
Buzele pentru ale mele
Sunt cearcăne și-o inimă
Ce fumegă nu e
Cânepă e doar ce s-a
Adunat în mine și nu
Pot să arunc aș
Face pasul Unirii dacă
Ai Vedea în mine și acolo
Te-ai găsi
Cine să iasă
Pe frigul ăsta în
Suflet cine
Să-mi intre cu ce
Haină ipotetică să-mi
Acopere pleoapele cu ce
Buze să-mi îngroape
Păcatele
Cine să vină
Unde nu-i drum ci
Ruină pe cine
Să aștept știind că
Sigur e aproape cu ce
Palme să-mi dezgroape
Un zâmbet de unde să îmi
Readucă fericirea sau să o
Inventeze dacă poate cine
Vrea locul din mine e
Liber și gata să fie
Ocupat de oricine